"Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi -
Tu nu m-ai cunoscut.
La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nţelegea -
Tu nu m-ai înţeles.
De câte ori am aşteptat
O şoaptă de răspuns!
O zi din viaţă să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;
O oră să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O oră, şi să mor.
Dându-mi din ochiul tău senin
O rază dinadins,
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;
Ai fi trăit în veci de veci
Şi rânduri de vieţi,
Cu ale tale braţe reci
Înmărmureai măreţ,
Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zâne ce străbat
Din timpurile vechi.
Căci te iubeam cu ochi păgâni
Şi plini de suferinţi,
Ce mi-i lăsară din bătrâni
Părinţii din părinţi.
Azi nici măcar îmi pare rău
Că trec cu mult mai rar,
Că cu tristeţe capul tău
Se-ntoarce în zadar,
Căci azi le semeni tuturor
La umblet şi la port,
Şi te privesc nepăsător
C-un rece ochi de mort.
Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt
Şi noaptea candelă s-aprinzi
Iubirii pe pământ."
Mihai Eminescu
1883, 28 August / 9 Septembrie
- source -
Se izbucnise piatra în praf şi pulberi fine,
Iar cerul se tăiase în două înspre jos
Şi soarele din infinit spre infinime
Răgea umbros.
Salut! Murim!
În timpul ăsta scurt
Când eu te strig, când tu mă strigi
Şi încă ne mai răsucim
Atâta-ţi spun, atâta-ţi zic
Salut! Murim!
(Nichita Stanescu)
My brilliant home is made of glass
But not the ordinary kind,
Light from beyond it cannot pass
'Twould render me completely blind.
What, then, keeps the place lit, you ask?
Your burning soul, fiery friend,
I have assigned you to this task
You cannot fail - souls have no end.
Come in, my lover, take a seat...
And do make yourself right at home
In glass I'll gently wrap your feet
Come, let me show you the glass dome...
The smell of glass, and love, and warmth.
The dreams of glass I've woven here.
The brittle rose, its glassy thorn.
I love you deeply, oh, my dear!
Why have you put on this sad smile?
Why won't you let me kiss your lips?
Your eyes no longer shine in time
Cold are your fingertips...
Oh, yes, I see...you have to leave
Well, then, I guess you'd better go
Before the crumbling sky falls down
Before I get buried in snow...
Thin shards of glass fall from my eyes
And endless cold is all I feel
The birds of glass - I hear their cries -
Their songs of ice they can't conceal.
My deadened soul is made of glass
But not the ordinary kind
The grief - I tried to let it pass
But shattered glass is all I find...
It was many and many a year ago,
In a kingdom by the sea,
That a maiden there lived whom you may know
By the name of ANNABEL LEE;
And this maiden she lived with no other thought
Than to love and be loved by me.
I was a child and she was a child,
In this kingdom by the sea;
But we loved with a love that was more than love-
I and my Annabel Lee;
With a love that the winged seraphs of heaven
Coveted her and me.
And this was the reason that, long ago,
In this kingdom by the sea,
A wind blew out of a cloud, chilling
My beautiful Annabel Lee;
So that her highborn kinsman came
And bore her away from me,
To shut her up in a sepulchre
In this kingdom by the sea.
The angels, not half so happy in heaven,
Went envying her and me-
Yes!- that was the reason (as all men know,
In this kingdom by the sea)
That the wind came out of the cloud by night,
Chilling and killing my Annabel Lee.
But our love it was stronger by far than the love
Of those who were older than we-
Of many far wiser than we-
And neither the angels in heaven above,
Nor the demons down under the sea,
Can ever dissever my soul from the soul
Of the beautiful Annabel Lee.
For the moon never beams without bringing me dreams
Of the beautiful Annabel Lee;
And the stars never rise but I feel the bright eyes
Of the beautiful Annabel Lee;
And so, all the night-tide, I lie down by the side
Of my darling- my darling- my life and my bride,
In the sepulchre there by the sea,
In her tomb by the sounding sea.
- Edgar Allan Poe
Dupa cum sunt convins ca ati aflat cu totii, echipa Romaniei a fost eliminata din Campionatul European de Fotbal, dupa ce aseara a fost invinsa de o echipa alcatuita, majoritar, din rezervele Olandei, terminand asa-zisa "Grupa a mortii" pe locul 3, cu 2 puncte acumulate.
Unii romani au reusit sa faca haz de necaz (bravo lor!) scriind "Miorita la Euro 2008":
Pe-un picior de plai
Unde habar n-ai
Iata vin cu tot
La aeroport
Jucatori - vedete
Cu cercei si plete,
Ghiuluri, celulare,
Si cu girofare
Cu gagici frumoase,
In toale bengoase.
Se vor imbarca
Cu toti vor pleca
Spre un campionat
De toti asteptat
Cam de vreo opt ani
Sperante si bani,
Ni s-a implinit
Pohta ce-am pohtit
Ne-au aruncat sortii
intr-o grupa a mortii,
Cu darzi olandezi,
Cu cocosi francezi
Si italieni
Iuti si cam vicleni.
Cu toti am crezut
De la inceput,
Biata Miorita
Va fi chisalita,
Vom fi niste miei
In groapa cu lei,
Cu toti ne gandeam
Si ne planuiam
De la inceput
Nu-i nimic pierdut,
Sa jucam frumos
Si spectaculos,
Orice gol marcat
Sau punct castigat
Va fi pretuit
Si sarbatorit...
Umpluti de emotii,
Am infruntat sortii
Jucand primul meci
C-o echipa - terci,
De cocosi francezi
Ce ai nostri iezi
De se-nvartosau,
Sigur o bateau.
Dar am remizat
C-un zero barat
Intr-un meci inchis
De mare plictis...
Apoi a urmat,
Meciul asteptat,
Mare tevatura
Cu echipa azura,
Ce fusese incinsa,
Umilita, invinsa,
De niste batavi
Aprigi rau si bravi.
Dumnezeu din cer
Si c-un tusier
Mult ne-au ajutat,
Gol le-au anulat,
Si-un italian
Putin cam plavan,
S-a cam balbait,
Direct l-a servit
Pe al nostru Mutu,
Care a dat cu sutu'
Le-a bagat-o in plasa
Si mortul in casa.
Dar nu a tinut
Decat un minut,
Ca ne-au egalat
Dintr-un gol ciudat,
Caci un brav fundas
Zis Gabi Tamas,
Da pe langa minge
Si meciul se-ncinge.
Nenea fluieras
Cu capul golas,
Ne face cadou
Ca la anul nou,
Un pinalti mare
De calificare,
Numa' gol sa dai,
Ca noroc tot ai...
Intra iar in scens,
Vedeta eterna
Tot Mutu suteaza
Si normal, rateaza!
in toata splendoarea
Si calificarea...
Acum olandezii
Au batut francezii,
Facand cu ei bors
Zeama de cocos.
Bietii nostri iezi
Spun la olandezi
S-o lase mai moale,
Capul nu-i mai doare
Sunt calificati
Si-ar fi castigati,
Meciul lor sa-l dea,
Atunci ar scapa
De italieni
Care sunt vicleni,
Sarmanii francezi
Vad doar stele verzi,
Sunt imprastiati,
Descalificati.
In al treilea joc,
Nu mai era loc
Ss se speculeze,
Ss se parieze,
Miorita laie
Iese la bataie,
Ca e favorits
De lume iubita,
Temutii batavi
Nu mai sunt chiar bravi,
Vor sa se conserve
Au bagat rezerve,
Sunt buni de batut
De la inceput.
Joaca relaxat,
Rateaza distrat,
Ai nostri stresati
Cad ca secerati,
Cu fundul pe jos
Si joaca fricos.
Dica parca doarme,
Mutu are toane,
Contra n-are treaba
Tot cade prin iarba,
Banel tot aleargs
Mingea s-o culeaga,
Si face marcaj
La kilometraj,
Iar bietul Piturca
E satul de turca,
Schimba disperat
Dar s-a terminat!
Meciul s-a sfarsit,
Rau ne-au umilit,
Jucand cu rezerve
Iar noi cu conserve.
Vor veni in tara,
Pentru a cata oara?
Spunand raspicat:
IARASI AM RATAT!
- sursa: Ziua -
Ai simţit, vreodată,
Mireasma acelui dulce trandafir
Ce, roşu - sângeriu şi purpuriu -,
A fost demult înnobilat?
Crezi, oare, c-a uitat
Măcar parfumul ce-l avea
În ziua tristă-n care ea
L-a mângâiat?
Ai gustat, vreodată,
Durerea norilor întinşi?
Au fost, demult, complet cuprinşi
Într-un pahar ce ea l-a sărutat.
Dar lor sărutul le-a fost refuzat.
Crezi, oare, că ea are habar?
Mai ştie ea de-acel pahar?
Ea i-a uitat...
Ai privit, vreodată,
(Desigur, e întotdeauna mată)
Singurătatea-nchisă toată
Într-un copac?
Demult, sta singur pe cerdac.
Ea l-a văzut şi l-a privit,
Şi-n ochii ei s-a oglindit
Acum ea l-a uitat...
Dar, eu, cu ce sunt vinovat?
Pe mine m-ai privit vreodată?
Pe mine m-ai simţit vreodată?
Nu - m-ai uitat...
"Had I the heavens’ embroidered cloths,
Enwrought with golden and silver light,
The blue and the dim and the dark cloths
Of night and light and the half light,
I would spread the cloths under your feet:
But I, being poor, have only my dreams;
I have spread my dreams under your feet;
Tread softly because you tread on my dreams."
-- William Butler Yeats (1899)
A fost, întâi, numai o boabă
În palma lui atât de fină
Precum copilu-n braţ de mamă
Ce-asteaptă laptele să vină.
Apoi, a fost tulpină suavă
Şi către cer se întindea
Copilul a-nvăţat să vadă
Şi lumea-ntreagă masura.
Un copăcel se ridica
Udat fiind de-acel batrân
Dar şi de ploaia ce era
Al vieţii semn, al morţii gând.
Copacul, tânar si frumos,
Stapân e peste creste.
Dar se întreabă, plin de dor,
"Batrânul unde este?".
De-i trece-odată prin livadă
Cu gândul la ai tăi parinţi
Spune-i, căci are să te creadă,
"Batrânii dorm, în chip de sfinţi...".
Trecut-au vremurile când
Eu îţi scriam de la fereşti
Vorbind despre amor, sperând
Că şi tu ai să mă iubeşti.
Trecut-a timpul preţuit
Când tu pe mine mă-ndrăgeai
Şi-mi dovedeai mereu, zâmbind,
Că mă găseam, nebun, în Rai.
Trecut-a, brusc, iubirea 'ceea
Ce ne lega, copii fiind,
Trăit-am dulce epopeea
Amorului neprihănit.
Venit-a noaptea cea de fier
Al morţii cea de gheată fruct
Tu-l îndrageşti acum pe el
Eu, mort, tânjesc după trecut.
"Two roads diverged in a yellow wood,
And sorry I could not travel both
And be one traveler, long I stood
And looked down one as far as I could
To where it bent in the undergrowth;
Then took the other, as just as fair,
And having perhaps the better claim,
Because it was grassy and wanted wear;
Though as for that the passing there
Had worn them really about the same,
And both that morning equally lay
In leaves no step had trodden black.
Oh, I kept the first for another day!
Yet knowing how way leads on to way,
I doubted if I should ever come back.
I shall be telling this with a sigh
Somewhere ages and ages hence:
Two roads diverged in a wood, and I--
I took the one less traveled by,
And that has made all the difference."
--Robert Frost, 1920
Here's an animation that shows how much the life of an ordinary man would change without the internet.
Clicky-clicky!
Pretty nice...
